• Rareș-Andrei Dinu

To Kill a Mockingbird - Filmele lui Rareș #3

Updated: Aug 9, 2020


To Kill a Mockingbird (Să ucizi o pasăre cântătoare) este ecarnizarea din 1962 a faimosului roman cu același nume al lui Harper Lee.

Robert Mulligan, regizorul filmului, reușește nu numai să adapteze cu succes spiritul și mesajul cărții, ci și să creeze o peliculă ce poate fi numită și astăzi, la aproape șase decenii distanță, una dintre cele mai memorabile victorii cinematografice.


Încărcătura socială moralizatoare a producției este axată pe problema discriminării rasiale din America, venind la un moment cheie în istoria luptei pentru drepturile civile ale afro-americanilor. La doar câteva luni de la apariția filmului, marșul lui Dr. Martin Luther King ajungea la Washington.


Tonul și bagajul emoțional sunt prevestite încă din secvența de început a filmului, printr-un montaj simplu de cadre ce surprind o joacă de copil și prin muzica ce îl acompaniază.

Deși tehnologia de la începutul anilor 60 nu se poate compara cu cea de astăzi, surprinderea cadrelor, împreună cu utilizarea luminilor și a coloanei sonore de excepție fac concurență multor filme moderne.


Un al merit al regiei și muzicii din film este suspansul. To Kill a Mockingbird este un film plin de anticipație și suspans. Te atașezi repede de personajele sale, astfel încât atunci când aminințarea apare privești ecranul cu ochii aproape scoși din orbite și cu inima în gât, iar finalul acestor amenințări nu este niciodată grăbit. Nimic în filmul acesta nu este grăbit. În actul al treilea, filmul oferă o scenă care pentru mine este scena cea mai plină de suspans pe care am văzut-o vreodată.


Copiii sunt motorul poveștii. Observăm lumea filmului prin ochii naratoarei-personaj și a fratelui acesteia, prin aventurile și furișările acestora. Jocul actoricesc al acestora este decent, ținând cont de vârstă, iar scenariul îți permite să creezi o legătură solidă cu aceștia. Alături de aceștia descoperim orașul și năravurile comunității, dar și pe emblematicul lor tată, Atticus Finch.


Atticus Finch (interpretate de Gregory Peck) este marea comoară a filmului. Peck reușește ficare scenă în care se află cu un aer de imensă demnitate, reținut și totuși extrem de prezent. Atticus este un personaj complex, ce împletește un părinte plin de căldură, un educator cu nesecată înțelepciune, un membru implicat al comunității, un fost soldat pacifist și, mai presus de toate acestea, un model de integritate morală.

Atticus este un avocat de excepție ce acceptă să apere în instanță un cetățean de culoare acuzat pe nedrept de viol. Alegerea sa îl etichetează ca fiind u „nigger-lover” și atrage antipatia comunității măcinate de preconcepții rasiste. Deși viața sa devine tot mai grea și nici măcar atunci când nu pare a mai exista vreo speranță, Atticus se coboară niciodată la nivelul celorlalți. Este în mod evident un bărbat puternic și i-ar fi ușpr să apeleze la violență, însă nu o face niciodată.

Atticus Finch ar trebui să fie un model pentru ficare dintre noi.


Momentul de glorie al filmului este procesul. Deși la prima vedere o scenă atât de lungă prezentând un proces despre viol ar putea părea plictisitoare, aceasta este croită în așa fel în cât să îți păstreze atenția. Iar fantastica pledoarie a lui Atticus este unul dintre cele mai puternice și emoționante discursuri ce au fost vreodată văzute pe marele ecran.


Mai mult de atât, nu am să spun despre To Kill a Mockingbird. Chiar dacă este un film vechi, este o experiență de neuitat pentru orice public, așa că vă recomand cu dragă inimă să îi oferiți o șansă.



0 comments

Recent Posts

See All