• Rareș-Andrei Dinu

The Sandman: triumful elitist al benzii desenate

Updated: Jul 30, 2019

Poate că ați mai auzit de seria The Sandman până acum ca fiind o capodoperă ce a schimbat lumea benzilor desenate și care l-a propulsat pe Neil Gaiman în notorietate. Sau poate că ați auzit de ea recent când s-a anunțat că va fi adaptată într-un serial original Netflix sau când a fost tradus primul volum de către cei de la Art. Sau poate că acum auziți pentru prima dată. Oricum ar fi, indiferent dacă citiți sau nu bandă desenată, vă recomand din toată inima să puneți mâna pe cel puțin un volum. Și am să vă spun și de ce.


Pentru a încelege mai bine despre ce e vorba și cam care este tonul, vă recomand acest scurt metraj fan-made care se găsește gratis pe YouTube:


Creatorul seriei este nimeni altul decât Neil Gaiman (recunosc, scriitorul meu preferat), cunoscut pentru o carieră plină de realizări și de un neîncetat succes comercial, fiind numit de unii chiar „un rock star al literaturii”. Romanul său renumit, „American Gods” („Zei Americani”), a fost deja ecranizat sub forma unui serial ce se îndreaptă deja către al doilea sezon cu recenzii foarte bune din partea criticilor și a publicului, iar „Good Omens”, adorabila satiră apocaliptică scrisă de acesta alături de Terry Pratchett, a ajuns anul acesta pe Amazon Prime în forma unei mini-serii aclamate de fani și critici deopotrivă. Gaiman nu s-a abținut niciodată să treacă de la un mediu la altul pentru a își spune poveștile. Nu se identifică drept un scriitor de romane, de benzi desenate sau de film și televiziune (deși le-a făcut pe toate), ci s-a prezentat în repetate rânduri ca un „scriitor de lucruri”. Însă rădăcinile sale se află în lumea benzii desenate.


Gaiman a intrat în joc observând că regulile începeau să se schimbe, devenind, alături de Alan Moore și Grant Morrison, parte din invazia britanică a benzii desenate. La început, numele său nu însemna mare lucru, așa că cei de la DC Comics i-au recomandat să aleagă un personaj deja existent și căzut în uitare pe care să îl reinventeze. După multe discuții și refuzuri, și-a găsit personajul. Astfel, în noiembrie 1988, o nouă și bizară serie publicată de DC Comics, fiind datată oficial în ianuarie 1989, apărea pe rafturile magazinelor de bandă desenată, intitulată The Sandman.


În ceea ce privește desenele și culorile, numeroși artiști i s-au alăturat de-a lungul vremii, precum Mark Dringenberg, Jill Thompson sau Mark Hempel, oferind o diversitate binevenită de stiluri. Coperțile au fost realizate de fiecare dată de prietenul și colaboratorul frecvent al lui Gaiman, Dave McKean.


Sandman era inițial un personaj foarte vechi al DC Comics, apărut încă din 1941, însă Gaiman l-a recreat fundamental, dând naștere personajului Dream, cunoscut și ca Morpheus sau The Dream King (Lordul Viselor), o manifestare antropomorfă a însuși conceptului de vis, însoțit de o lume bine conturată și însoțită de o întreagă mitologie ce a fost explorată pe tot parcursul celor 70 de numere ale seriei și continuă să fie explorată, ocazional, și astăzi. Dream este doar unul din șapte frați, unul mai bizar decât celălalt, aceștia fiind Destiny (Destinul), Death (Moartea), Desire (Dorința), Delirium (Delirul), Dispair (Disperarea) și Destruction (Distrugerea).


Gaiman susține că personajul a fost mereu în mintea sa, ca o statuie aflată în mijlocul unui cub de piatră, așteptând ca el să o sculpteze. Nu a trebuit să îl creeze, ci doar să elimine tot ceea ce nu era Dream, până când rămânea numai acest personaj enigmatic și complex, aparent atotputernic și în același timp foarte vulnerabil. Este straniu, rece și distant și în același timp surprinzător de blând și, uneori, uman. Este un monarh absolut al unei lumi paralele asupra căreia are control demiurgic, lume ce reunește visele tuturor visătorilor din univers, fie aceștia oameni, pisici, extratereștri sau chiar stele.


După ce și-a imaginat toată această lume magică și bizară, Gaiman a folosit-o ca o platformă pentru a spune în fiecare număr noi povești ciudate. I-a introdus pe Lucifer Morningstar și triumviratul ce conducea Infernul, l-a făcut pe Lucifer să abdice și să își abandoneze regatul, ne-a arătat ce visează pisicile și ce părere au ele despre noi, a adus în aceeași încăpere zei nordici și egipteni, demoni și îngeri. A reinterpretat mitul lui Orfeu. A construit o bibliotecă ce conține toate cărțile pe care scriitorii le-au visat vreodată și nu au apucat să le scrie sau să le termine.


Limbajul folosit este unul iscusit și bine ales pentru fiecare personaj, iar orientarea seriei către un public matur i-a oferit libertatea de a face lucruri ce nu fuseseră făcute până atunci cu prea mult succes în banda desenată. Chiar și atunci când apela la vulgaritate, nuditate sau violență, Gaiman reușea să o facă într-o manieră elegantă și, ce-i drept, englezească. Seria beneficiat de vastele cunoștințe și curiozități culturale ale lui Gaiman, integrând elemente din toate influențele literare ale acestuia, de la Edgar Allan Poe și H.P. Lovecraft până la Charles Dickens și William Shakespeare, dar și din diferite culturi de pe glob, de la eleganța britanică, până la naturalețea triburilor africane.


Momentul său de grație a sosit însă la mai bine de un an de la lansarea seriei. William Shakespeare a apărut ca personaj pentru prima oară în numărul 19, intitulat chiar A Midsummer Night's Dream, în care este prezentată prima punere în scenă a piesei cu același nume, pe care renumitul dramaturg se pare că o scrisese cu puțin ajutor de la Lordul Viselor. Acest număr a reușit în 1991 să câștige Word Fantasy Award pentru cea mai bună povestire scurtă (Best Short Story). Era pentru prima dată când o revistă de bandă desenată destul de mainstream era văzută drept literatură și nu doar ca ceva „pentru copii”. Acest fapt a fost atât de surprinzător și chiar deranjant pentru unii oameni care nu puteau ieși din normele lor convenționale încât după decernarea premiilor regulamentul a fost schimbat pentru ca așa ceva să nu se repete.


The Sandman este o serie ce a însemnat mult atât pentru creatorul său cât și pentru întreaga lume a benzii desenate. Scriitorului i-a schimbat viața, propulsându-l în lumea autorilor de succes. Iar pentru banda desenată a reprezentat un monument istoric, o dovadă solidă și indubitabilă că aceasta este o formă artă, iar poveștile cuprinse între coperțile unei reviste de bandă desenată pot fi și ele literatură.


Dacă v-am convins și vreți să îi dați o șansă, puteți găsi primul volum tradus la imprintul Grafic al editurii Art și mai toate volumele în engleză la majoritatea magazinelor de specialitate.

0 comments

Recent Posts

See All