• Rareș-Andrei Dinu

The Princess Bride - Filmele lui Rareș #6

Updated: Aug 9, 2020


Unul dintre cele mai cunoscute „clasice” cinematografice din toate timpurile, The Princess Bride, este un film ce nu ar fi trebuit să funcționeze niciodată.

Știu că se spune că nu ar trebui să existe reguli în artă, însă există câteva repere pe care un film ar trebui, cel puțin în teorie, să le urmărească. Ei bine, The Princess Bride le-a ignorat sfidător și, cumva, tot a fost un triumf.

Un inamic te urmărește pe stânci? Îl aștepți pentru o confruntare epică? Orice alt film, tensiunea ar fi fost exploatată culminând în luptă. În acest film, cei doi adversari se opresc, se odihnesc, discută, își câștigă simpatia unul altuia și abia după aceea își scot spadele. Iar acesta este doar unul dintre momentele ce imortalizează tonul specific al acestei comedii unice.

Acțiunea este prezentată sub forma unei povești citite de către un bunic nepotului său. Asumandu-și de la bun început natura fictivă, povestea își permite să forțeze limitele credibilului. În aparență, intriga este una simplă. Viitoarea mireasă a unui rege este răpită de un grup de mercenari. De aici începe un șir de aventuri epice, clasice, presărate cu câteva dezvăluiri și întoarceri de situația mai mult sau mai puțin surprinzătoare.

Filmul exploatează stereotipurile specifice aventurilor medievale, exagerându-le într-o manieră ce le păstrează farmecul, adăugându-le însă și o doză colosală de umor. Astfel, motive precum cele trei probe ale eroului, spadasinul însetat de răzbunare sau domnița neajutorată sunt inmortalizate în ADN-ul acestei povești, compunând un ansamblu grandios și din cale-afară de amuzant.


Umorul filmului este prin excelență absurd. Acesta, la fel ca și regia, amintește de maniera specifică din producții precum Monthy Python And The Holy Grail. Cadrele nu se chinuie prea tare, coloana sonoră servește drept catalizator pentru momentele de emoție, fără să fie folosită în abundență, iar personajele sunt pline de o rară teatralitate, dând aproape impresia că sunt acotori. Pentru că, în cele din urmă, chiar sunt actori pe scena minții unui copil ce ascultă cu urechile ciulite povestea citită de bunicul său.


Prin toate deciziile pe care le face și direcțiile în care merge, The Princess Bride nu ar fi trebuit să fie un film bun. Însă prin faptul că nu se ia prea în serios și că obține un echilibru între umorul din abundență și o aventură captivantă, este unul dintre cele mai memorabile filme făcute vreodată. Un film de succes făcut după o rețetă ce nu ar mai putea fi reprodusă vreodată.


PS: Filmul conține și una dintre cele mai faimoase și mai memabile replici din totdeauna.

Hello. My name is Inigo Montoya. You killed my father. Prepare to die.
0 comments

Recent Posts

See All