• Rareș-Andrei Dinu

The Irishman - Cel mai nou film vechi al lui Scorsese [fără spoilere]

M-am încumetat în sfârșit să mă uit la cele trei ore și jumătate ale The Irishman. Rareori se întâmplă ca un regizor cu renumele lui Martin Scorsese lansează un film special pentru un serviciu de streaming precum Netflix. Iar această combinație oarecum surprinzătoare dintre vechea lume a cinematografiei și noua lume a Internetului marchează cu precizie ceea ce reprezintă această producție.

The Irishman este un film parcă rupt din filmografia lui Scorsese din anii 80. Este un film cu gangsteri, familii mafiote, italieni, irlandezi și toate cele, un film cu Robert De Niro în rol principal. Și, în același timp, este un film ce folosește tehnici de ultimă generație. Efectele speciale de întinerire a fețelor îi fac pe De Niro, Pesci și Pacino, care au în prezent 70-80 de ani, să pară din nou tineri și în putere. Spre surprinderea mea, efectele chiar nu au reprezentat o problemă în vizionarea filmului. Cu excepția a vreo două cadre în care am observat că lumina pica puțin artificial în jurul lor, am reușit să uit destul de des că fețele acelea erau generate digital.



Oamenii ăștia chiar ua trăit

Acțiunea filmului este o adaptare a romanului de istorie ficționalizată I Heard You Paint Houses, scris de Charles Brandt. Toate personajele sunt personalități reale ale lumii interlope din a doua jumătate a secolului XX, iar povestea este bazată pe mărturia lui Frank „The Irishman” Sheeran, un asasin al mafiei ce a jucat un rol esențial în cazul dispariției renumitului lider de sindicat Jimmy Hoffa.

Revenind la genre-ul ce l-a consacrat, Scorsese folosește lumea mafiei americane încă o dată drept un context în care să poată prezenta experiențe și sentimente tipic umane. Este o poveste despre prietenie și frăție, despre degradare și remușcări, despre loialitate, frustrare și, bineînțeles, trădare.



O distribuție cum puține sunt

Dincolo de poveste și chiar și dincolo de progresele tehnice revoluționare aduse de The Irishman, adevăratul as din mânecă, piesa de rezistență a filmului este reprezentată de distribuție. În special de un trio-ul de legenede incontestabile: Robert De Niro, Joe Pesci și Al Pacino. Întâmplarea face că aceasta este și prima colaborare a celor trei în această formulă. Mai bine mai târziu decât niciodată.


Rober De Niro joacă rolul lui Frank Sheeran, personajul central și naratorul filmului. Frank este un om de acțiune, care știe să facă ce i se spune și să nu calce pe nimeni pe coadă, pentru a-i fi bine. Nu spune multe, dar face. Reușește să își găsească prieteni puternici care îi schimbă definitiv viața. Impactul său asupra poveștii este, într-adevăr, unul esențial, însă în mare parte a filmului, am simțit că Frank servește mai mult drept observator, un surogat al publicului. Prin prezența lui în diverse cercuri de oameni, ne este prezentat contextul istoric al vremii, aflăm despre legăturile familiei Kennedy cu mafia sau despre relațiile dintre familiile interlopilor și întregul ecosistem al crimei organizate.


Joe Pesci revine la actorie după o perioadă de inactivitate, convins de Scorsese, pentru a interpreta rolul interlopului Russel Bufalino, mentorul și îndrumătorul lui Frank Sheeran. Russ este un mediator aflat în mijlocul mafiei americane, menținând echilibrul între marile familii și rezolvând problemele celor ce îi cereau ajutorul. Într-o lume a nelegiuiților, Russel menținea legea.


Al Pacino este de departe partea mea preferată din film. Acesta colaborează pentru prima oară cu Martin Scorsese, jucând rolul lui Jimmy Hoffa. Un faimos lider de sindicat de la jumătatea secolului trecut, Hoffa este un personaj puternic, cu o vibrație și o carismă ce se potrivesc de minune cu punctele forte ale actorului.

Al Pacino este probabil actorul meu preferat din generația sa. L-am adorat și încă îl ador în filme ca Serpico, Dog Day Afternoon, Scarface, Frankie and Johnny, Scent of a Woman sau The Devil's Advocate. Și recunosc că devenisem împăcat cu ideea că nu aveam să mai văd un film în care Pacino să mai aibă performanța din tinerețe. Ei bine, filmul acesta mi-a adus un Al Pacino așa cum mi-l aminteam, la fel de eferveșcent, la fel de explosiv. La aproape 80 de ani, a reușit să își adune forțele și să creeze încă un rol memorabil pe care să și-l adauge în palmares. Lui Michael Corleone, Sonny, Tony Montana sau Frank Slade, acum li se alătură și Jimmy Hoffa.


The Irishman este o scrisoare de dragoste adresată genre-ului filmelor cu gansteri, scrisă de un regizor și trei actori ale căror cariere au fost cândva propulsate de această specie cinematografică. O reuniune a unor vechi prieteni, o mult așteptată întâlnire fără precedent unor titani și un imens pas înainte pentru tehnică.

Dar toate acestea sunt doar detalii. Un singur lucru contează cu adevărat.

The Irishman este un film bun.

Așa că dați repede drumul la Netflix, rupeți-vă trei ore și jumătate din viață și uitați-vă la cel mai nou film vechi al lui Martin Scorsese.

0 comments

Recent Posts

See All