• Rareș-Andrei Dinu

Rareș a fost la Final Frontier VIII

Pentru cei care mă cunosc sau care mi-au citit vechiul blog, nu este deloc secret faptul că sunt un iubitor înrăit al genurilor fantasy și science-fiction. Așa se face că în weekend-ul acesta am fost la ediția a opta a târgului de carte F&SF Final Frontier.

Primul lucru pe care l-am observat imediat ce am trecut pragul târgului a fost volumul destul de mare de oameni. Mulțimea aceea mă făcea să mă simt puțin debusolat și inconfortabil, însă curând m-am simțit mult mai bine, realizând ce însemna de fapt aglomerația aceea. Însemna că această mică nișă culturală are în componența sa suficient de mulți oameni pentru ca un târg precum Final Frontier, așa micuț cum este, să revină pentru a opta oară.



Evenimentele din cadrul târguluiau variat de la lansări de carte și lecturi în avanpremieră până la demonstrații de lupte cu lightsaber-uri și concursuri de cosplay. Despre unul dintre ele aș vrea să vorbesc în mod special, pentru simplul fapt că nu-mi pot imagina un loc mai potrivit pentru el.

Chiar înainte să pornesc spre casă, a avut loc o dezbatere pe tema dragonilor. Adevărul este că nu sunt vreun fan înfocat al dragonilor, cu toate că ader și eu la mania generată de Urzeala Tronului. Îmi plac dragonii. Am citit cu plăcere Cursul de Dragonologie al lui Ernest Drake și, când eram mic, desenam dragoni. Însă, dacă ar fi să-mi aleg o creatură mitologică preferată, aș alege tot inorogul. Cu toate acestea, am urmărit cu plăcere discuția. S-au dezbătut teme precum diferența dintre dragon, balaur sau zmeu, necesitatea ca un dragon să scuipe ceva sau cum s-ar adapta omenirea dacă dragonii ar apărea peste noapte printre noi. Bineînțeles, niciuna dintre aceste teme de discuție nu a avut vreo concluzie. Ar fi fost oricum de prisos. Scopul evenimentului nu era să stabilească vreo regulă exactă în lumea creației de tip fantasy, ci să antreze un grup de oameni uimiți de o pasiune comună într-o conversație care în aproape orice al context ar fi fost văzută drept inutilă sau chiar puerilă.


Cât despre achiziții, recunosc că am cheltuit puțin mai mult decât mi-aș fi dorit, însă efectiv nu am putut să nu o fac. Erau destul de multe cărți pe care le așteptam de ceva timp și am mai descoperit și acolo altele pe care pur și simplu nu le-am putut refuza. Am reușit să pun mâna pe noile volume de proză scurtă ale lui Marian Coman și Alexandru Lamba (Omulețul din perete, respectiv Singurătatea singularității), cel de-al treilea volum din Balada Nlithiei ale lui M.M. Țara (un high-fantasy românesc care chiar se ridică la standarde internaționale), utopia distopică Expurgo a lui George Cornilă și altele. Nu mi s-a întâmplat de mult să plec de la un târg de carte cu desaga plină numai cu cărți în care de-abia aștept să mă scufund. Și, cine știe, despre unele dintre acestea poate o să vorbesc și aici, pe blog.

0 comments

Recent Posts

See All

© 2023 by Closet Confidential. Proudly created with Wix.com