• Rareș-Andrei Dinu

JOKER. Inevitabil.[spoilers]

Rareori se întâmplă ca apariția unui film să creeze atâta vâlvă, atât în presă, cât și pe social media. Joker a luat cu asalt sălile de cinema și retinele oamenilor de pretutindeni, care l-au primit cu o gamă largă de reacții, de la cele mai pozitive, la cele mai controversate.


Cum mi s-a părut?

Joker este un film... maiestuos. Îmi este teamă să nu mă las purtat de val, însă aș putea spune că este chiar o lucrare de maestru.

Nu știu dacă Todd Philips (regizor cunoscut în mare parte, culmea, datorită filmelor Hangover) este un geniu cineast, însă chiar și dacă nu este, a studiat și imitat munca altor genii atât de bine încât rezultatul este unul dintre cele mai bune filme ale anului. Poate chiar cel mai bun.


Încă din prima secundă a filmului și până la ultima, ni se oferă o colecție grozavă de cadre superbe și sublim coregrafiate, amintind cosntant de atmosfera filmelor anilor 70-80. Imedeiat ce titlul apare pe ecran, un set de litere solide, gorase, imense și cât se poate de simple, izbite brusc peste imaginea unui clown ce zace într-o baltă, știi că ceea ce urmează să vezi nu este o adaptare „obișnuită” a unei benzi desenate. Joker este o lucrare artistică și poartă această etichetă cu mândrie.

Povestea filmului este structurată delicat, prezentând transformarea protagonistului său într-un ritm calculat și subtil, nelăsând impresia că bate pasul pe loc, dar nici făcând prea repede trecerea de la tristul și aparent inofensivul Arthur Fleck de la început la așa-numitul Clown Prince of Crime. Totul pare, cumva, justificat.


Jocul tuturor actorilor este ireproșabil, însă nu pot să nu mă adresez bijuteriei ce strălucește atât de puternic în centrul filmului. Joaquin Pheonix este o comoară. Știam deja despre el că este gata să se piardă în roluri și să dea tot ce are, dar nici în cele mai îndrăznețe vise nu m-aș fi așteptat la ceva atât de... Wow. Nu doar că se pierde în rolul lui Arthur Fleck, și dispare pur și simplu, se transformă în personajul său, iar mai apoi, îl pierde și pe Arthur în mult așteptatul produs final al poveștii. Dedicarea și puterea lui Pheonix creează unul dintre cele mai palpabile și mai umane personaje de film pe care le-am văzut vreodată. Fiecare grimasă, fiecare exagerare, fiecare pas ridicol de dans. Absolut nimic nu mi-a părut forțat. Aș vrea să îi laud mai mult performanța, însă nu am suficiente cuvinte. Ce să spun... ne vede la Oscar.


Controversat? Iresponsabil?

Nu vreau să mă adresez prea mult controverselor conform cărora filmul ar fi cică „prea violent”. Am văzut filme de sute de ori mai violente. Iar despre acuzația cum că ar putea instiga anumiți oameni la fapte oribile, orice film ar putea face asta. Soluția nu este să îngrădim libertatea artei, ci să avem grijă de sănătatea și integritatea psihică a oamanilor. Înțeleg însă de ce mulți îi caută lucruri de reproșat. Nu este un film tocmai comfortabil. Chiar deloc. Este un film ce te bulversează, te face să nu știi dacă să râzi sau să plângi și te pune în situația în care propria-ți busolă morală îți este derutată, întrebându-se ce este bine și ce este rău. Însă toate acestea sunt sentimente puternice, ușor dureroase. Și atâta timp cât un film te face să simți ceva cu atâta intensitate, înseamnă că își face treaba bine. Joker își face treaba bine.


Ce este adevărat și ce nu?

Finalul a născut o serie de teorii și conspirații legate de ceea ce se întâmplă de fapt în film. Eu, personal, văd lucrurile destul de limpede. Există două posibilități. Se poate ca toate cele prezentate să fi fost reale, iar ultima scenă să fie pur și simplu situația finală a personajului. Sau se poate ca toate cele prezentate să fie o poveste narată de protagonist însuși, devenind astfel victima subiectivității, ceea ce ar putea însemna că totul a fost o simplă născocire a unei minți puse pe șotii. Oricare ar fi răspunsul, tot ceea ce cred eu că ar trebui să reținem din final este marcat de mersul său relaxat de-a lungul coridorului, de dansul său năstrușnic și de pașii săi pătați de sângele victimei. Pentru că în cele din urmă, idiferent de cum a ajuns aici... El este Joker.


Una peste alta, cred că v-ați prins deja că mi-a plăcut filmul acesta. O surpriză plăcută date fiind tendințele WB din ultima perioadă, dovadă a faptului că izolarea acestuia de toate celelalte tentative de univers cinematic DC a fost o decizie salvatoare. Iar concecința a fost o victorie incontestabilă.

0 comments

Recent Posts

See All

© 2023 by Closet Confidential. Proudly created with Wix.com