• Rareș-Andrei Dinu

Frankenstein și... Mama lui de monstru!

Cred că eram clasa a șasea sau a șaptea când am citit pentru prima oară Frankenstein. Nu știu dacă a fost sau nu vârsta potrivită, dar rămâne până în ziua de astăzi singura carte ce a reușit cu adevărat să mă sperie. Am mai deschis-o de-a lungul anilor și, ce-i drept, nu m-a mai lovit cu aceeași intensitate. Însă sentimentul acela de tensiune și emoție pe care l-am resimțit la prima lectură mi-l voi aminti mereu. Și cum oamenilor le place să fie speriați și astăzi se întâmplă să fie Halloween-ul, am decis să scriu despre cartea asta, despre ce a însemnat apariția ei și despre scriitoarea căreia trebuie să îi mulțumim pentru unul dintre cele mai recunoscibile personaje din cultura modernă.



De departe cea mai întâlnită confuzie legată de povestea aceasta este faptul că monstrul din centrul ei s-ar numi Frankenstein. De fapt, Victor Frankenstein este un om. Este un tânăr savant din Geneva, posedat de o imensă curiozitate și nevoie de a dobândi toate secretele naturii. Victor reușește să împlinească misiunea sacră a științei din vremurile oculte, aceea de a crea viață. Astfel se naște Monstrul, o creatură hidoasă, al cărui trup este o colecție de bucăți luate de la diverse cadavre.

Fără a cunoaște cu adevărat povestea, oamenii tind să se gândească la Monstrul lui Frankenstein într-o manieră destul de simplistă, ba chiar superficială, văzând în el un simbol al răului. Acesta însă nu se naște malefic. Se naște ca noi toți. Imediat după ce prinde viață, confuz, Monstrul se retrage în sălbăticie. Cu timpul însă, instinctul său este acela de a se educa. Învață să scrie și să citească, să comunice. Curiozitatea tipic umană a lui Victor se regăsește astfel și în el. Cu timpul însă, Monstrul se confruntă cu valuri de ură pe care lumea le revarsă asupra sa. Pentru că oamenii s-au temut întotdeauna de ceea ce este diferit. Forțat să poarte eticheta de ființă diabolică și renegat de însuși creatorul său, Monstrul ajunge să joace rolul ce deja îi fusese atribuit în ochii celor din jur.

Nu o să stau acum să vă spun cât de bine mi se pare reprezintă acest conflic moral societatea noastră de astăzi, cu toată xenofobia și cu tot rasismul de care nu mai reușim să scăpăm odată. Am să mă rezum la a îmi exprima imensa admirație față de scriitoarea Mary Shelley. Pe lângă profunzimea atât de palpabilă pe care o dă poveștii, ceea ce m-a marcat pe mine, un puști de 13-14 ani al cărui apetit literar era încă în formare, a fost proza sa absolut savuroasă. Am citit cartea în engleză, la recomandarea unei profesoare. Nu a fost foarte ușor la vremea aceea, dar a fost tare plăcut. Chiar înainte să mă apuc să scriu rândurile astea, am recitit câteva pasaje cu voce tare, pentru că frazele scrise de Mary Shelley au o muzicalitate ce mă unge pe suflet.


Vila Diodati, Geneva; locul unde a început totul

Cu timpul, am aflat mai multe despre originile romanului și rolul pe care l-a jucat în istoria literaturii, ceea ce nu m-a făcut decât să îl ador și mai mult.

În 1816, Mary Shelley avea 18 ani. Se afla în Geneva, alături de soțul său, Percy Shelley, sora sa vitregă, Claire Cleremont, John Polidori și renumitul poet Lord Byron. Excentrici și nonconformiști din fire, aceștia erau priviți drept ramura satanistă a curentului romantic. Într-o seară, în timpul unei discuții despre care se spune că ar fi avut loc sub influența opioidelor, tinerii artiști au decis să se angajeze într-un concurs. Câștigătorul avea să fie cel ce va scrie cea mai înfricoșătoare poveste. Mary a început deci să lucreze la romanul ce avea să se numească Frankenstein; or, The Modern Prometheus, pe care l-a și publicat doi ani mai târziu, în 1818. Subtitlul face referire la Prometeu, personajul mitic ce a furat focul zeilor, așa cum și Victor Frankenstein își însușește dreptul divin de a da viață.


Romanul este văzut în multe feluri. Pentru unii am auzit că ar fi cea mai bună lucrare a curentului romantic. Este fără doar și poate unul dintre cele mai bune romane horror. Însă altceva îl face să fie cu adevărat special. Pentru prima oară, supranaturalul nu este explicat ca fiind o întâmplare fantastică, ci meritul ingeniozității umane. Meritul științei. Monstrul nu este vreun golem mitic invocat prin incantații, iar Victor Frankenstein nu este vreun vrăjitor. Astfel ia naștere știința speculativă și cartea lui Mary Shelley devine primul roman științifico-fantastic. Așadar, înainte de Asimov, Clark sau Herbert, înainte chiar și de Jules Verne, a existat o tânără pe nume Mary Shelley.


Două sute de ani mai târziu, după zeci de portretizări în film și televiziune, Monstrul imaginat de Mary Shelley este unul dintre cele mai importante personaje mitice din ceea ce astăzi numim pop-culture, alături de Dracula, Zâna Măseluță sau Moș Crăciun. Pentru mine, Frankenstein a fost mulți ani cartea ce m-a făcut să simt cele mai intense emoții. Cu cât am aflat mai multe despre autoare și importanța sa, am ajuns să fiu și mai recunoscător am citit-o atunci. Nu cred că exagerez dacă spun că acea lectură a fost printre experiențele ce au avut o influență reală asupra gusturilor mele de astăzi, fie ele legate de cărți, filme sau chiar muzică.


Dacă ați citit și voi cartea asta, sper că v-a plăcut la fel de mult. Dacă nu ați pus încă mâna pe ea, v-o recomand cu tot dragul. De data asta, nu prea merge scuza aia cu „nu citesc horror” sau „nu îmi place SF-ul”, pentru că nișele astea literare nici nu existau pe vremea aceea. Este un roman ca oricare altul, foarte frumos scris, despre perseverența curiozității umane, despre singurătate, ură și durere. Lucruri pe care le cunoaștem cu toții prea bine.

Eu unul știu că în seara asta voi celebra păgâna sărbătoare de import a Halloween-ului făcându-mă comod și recitind câteva pagini. Așa că, în încheiere, vă las și vouă un citat scrut de pe la început, în limba sa originală, că e prea frumos să nu îl împărtășesc.

Nothing is so painful to the human mind as a great and sudden change.







_____________________________________

Cum ar veni... Post Scriptum:


Îți place ce postez pe aici?

Dacă da, mi s-a spus că ar fi o idee bună să te încurajez să te abonezi :)

Dacă vrei să fii la curent cu ce mai scriu pe blog, tot ce trebuie să faci este să mergi în colțul din dreapta-sus al postării și să apeși pe butonul Log in / Sign up. Îți bagi acolo adresa de mail și gata.

Nu te îngrijora! E gratis și nu sunt atât de harnic cât să îți fac spam în inbox.


Atât de la mine. Ciao!

0 comments

Recent Posts

See All

© 2023 by Closet Confidential. Proudly created with Wix.com