• Rareș-Andrei Dinu

Eu et al. Cărticica scandaloasă a lui Tocilescu Jr.

Alex Tocilescu este cunoscut în primul rând ca fiind fiul lui Alexandru Tocilescu, un renumit regizor român de teatru. Însă, pe lângă asta, mai este și scriitor.

Nu este prolific și nici un ilustru al literaturii contemporane. Scrie proze scurte, despre pisici, oameni și dumnezei, pe care până acum le-a publicat în vreo două-trei cărți. Recunosc că nu știam prea multe despre el, până când l-am ascultat ca invitat la podcast-ul Pe Bune al Elenei Vrabie, produs de DOR. Intrigat puțin de felul în care vorbea și curios de ce îi iese din condei, l-am ținut minte. Am dat apoi într-o librărie de Eu et al: Pevestiri, volumul său de debut. Era o căricică drăguță din colecția Top 10+, cu un Vlad Țepeș mov în training albastru pe copertă, care se întâmpla să îmi încapă perfect în buzunarul de la spate. Ocazia perfectă să văd ce poate.


Cartea a apărut la editura Polirom în anul 2005 și, cam ca majoritatea cărților de debut, nu s-a prea vândut. Soarta avea însă să schimbe asta. Conform spuselor lui Tocilescu, o mămică, implicată în comitateul de părinți al unei școli, a cumpărat o traistă întregă de Eu et al, cu scopul de a le oferi cadou copiilor la final de an. Contrar așteptărilor oricui, copiii chiar au citit cartea. Din nefericire, la fel au făcut și părinții, care s-au scandalizat cu privire la câteva scene și pasaje din unele povestiri ce erau în percepția lor „pornografice”. Și de aici a început vâlva. Și cum vâlva, fie ea și negativă, înseamnă publicitate, vânzările volumului au crescut considerabil.


Acum, dacă mă întrebați pe mine, scandalul era doar o fiță răsuflată. Nu este o carte pornografică, nici câtuși de puțin. Da, are scene intime și le tratează fără prea multă tandrețe sau mai știu eu ce. Dar nu se află acolo doar de dragul de a scrie asemenea scene, ci pentru a transmite mai bine mesajul textului. Pentru a spune o poveste. Iar poveștile lui Alex Tocilescu merită spuse.


Este o proză foarte ușoară, accesibilă oricum, infuzată de umor și cu personaje familiare oricărui român. Este o carte despre noi, despre oameni. Despre români și despre năravurile noastre. Este o carte oarecum realistă și totodată destul de absurdă, în care ni se prezintă fapte mai puțin sau mai puțin normale.

Cu toate că la prima vedere par a fi texte umoristice destul de superficiale, în mare parte dintre ele se poate găsi un sâmbure de tâlc cutremurător.

Fie că este vorba de un japonez care vrea să ajute românii pe gratis și românii nu îl lasă că nu e treaba lui, de telefoane misterioase de la dumnezei sau de o țară literalmente în flăcări, Alex Tocilescu, prin dialogul său agil, prin vocea sa narativă foarte personală și prin maniera în care își tratează poveștile, fără nicio pretenție artistică pompoasă, te face să simți că tot ceea ce se întâmplă este perfect plauzibil.


Nu pot spune nici că e vorba de vreo carte ilustră de geniu, însă pot spune fără rețineri că este o carte plăcută. Simpatică. Este o lectură relaxantă, bună atât pentru momentele în care vrei să lenevești în fotoliu, cât și pentru minutele petrecute în metrou sau autobuz. Dați-i o șansă și nu o să vă pară rău.


0 comments

Recent Posts

See All

© 2023 by Closet Confidential. Proudly created with Wix.com