• Rareș-Andrei Dinu

Cură de poezie: remediu pentru vremuri complicate

Vreau să scriu în cele ce urmează despre cum am prins gust pentru poezie, în special cea contemprană românească, și cum m-a ajutat aceasta să îmi păstrez țiglele pe casă în perioada în care asta părea a fi o provocare.


Știu că principala alinare ce circula pe internet la începutul pandemiei era „Vai ce bine, acum o să am timp să fac tot ce n-aveam timp să fac”. Doar că pentru mine n-a prea fost așa. Am fost stresat și agitat o bună parte din perioada stării de urgență, revenindu-mi treptat după aceea. Încă îmi revin. Așadar, lectura mea, în loc să devină tot mai abundentă, a început să sufere. Poate și pentru că obișnuiam să citesc mult în metrou sau autobuz când mă deplasam. Asta până când am descoperit dieta de poezie contemporană.


Beneficiile dietei pe bază de poezie

Mi-a luat ceva, însă într-un final am înțeles de ce aveam nevoie de poezie în perioada aceasta. Inițial voiam să mă refugiez în povești, credeam că am nevoie să evadez în lumi fictive. Dar ceva nu mă lăsa. Iar în poezia contemporană am găsit fix opusul unei evadări, am găsit un soi de oglindă. Credeam că aveam nevoie să scap din mine, când de fapt aveam nevoie să mă uit mai atent în mine. Să înțeleg prin ce treceam.


Pun această nouă afinitate pentru poezie, într-o oarecare măsură, pe seama naturii mele nostalgice. Recent, am participat la un eveniment în cadrul căruia Gelu Diaconu a spus că „poezia este nostalgie”. Și cam are dreptate. Sapă în tine după anumite amintiri sau sentimente cu care să rezoneze. Te mângâie acolo unde nici nu știai că aveai nevoie să fii mângâiat.


Citesc adesea versurile cu voce tare, sau în șoaptă, ca să mă aud. Nu știu de ce ajută, dar ajută. De multe ori găsesc povești și în poezie. Apropae mereu găsesc trăire. Și de fiecare dată mă minunez văzând forța asta stranie pe care o au cuvintele de a se împleti și de a da naștere atât de multor sensuri și sentimente. E ciudat. E foarte ciudat.


Cum am ajuns eu să consum poezie?

Treptat. Inițial, ca orice băiețaș arogant, priveam poezia cu un ușor cinism, mi se părea ceva pompos, mai ales cea românească. În clasa a 12-a, am avut o primă deschidere, când am citit o poezie de Blaga (nu aia din programă) cu voce tare. Atunci am observat prima oară că versurile acelea mă făceau să simt ceva. Apoi am început să gust tot mai mult din poezia americană. L-am citit pe Walt Whitman după ce am văzut Dead Poets Society, apoi, prin anul doi de facultate, am ajuns să prind un mare drag de Emily Dickinson și Sylvia Plath. Era ceva foarte intim în versurile lor, ca o confesiune sinceră a unui prieten.


A venit pandemia și marea izolare în casă. Realizând că nu aveam starea necesară să termin niciuna din cărțile pe care le începusem, am intrat pe site-ul Cărturești și am comandat, bazat doar pe titlu, descriere și reducere, volumul Ziua în care a murit John Lennon de Gelu Diaconu. Despre cartea asta am mai scris și într-o postare anterioară. Atunci mi s-a deschis apetitul pentru poezia asta atât de prezentă și de actuală. Am continuat cu diverse titluri, alese mai mult sau mai puțin la întâmplare, precum Cinematic de Luca Ștefan Ouatu, cuticular de Mihok Tamas sau Industria liniștirii adulților de Alexandra Gavrilovici. Eram și încă sunt entuziasmat de faptul că este un teren ce nu îmi este cunoscut. Nu știu prea multe despre niciun poet și pot să mă las cu totul surprins.


Cum poți încerca și tu cura de poezie?

La mine s-a întâmplat mai mult sau mai puțin accidental și nici studii în domeniu nu am, așa că m-aș simți ușor ipocrit să născocesc acum vreo rețetă sau vreun sfat. Cumpără o carte de poezie. Dacă nu îți place aia, nu te descuraja. Cumpără alta.

Dacă simți că poezia contemporană românească nu e pentru tine, caută prin alte părți. Încearcă-i pe Lord Byron, pe E. A. Poe, pe Bukowski. Sau pe Nichita Stănescu. Sigur vei găsi la un moment dat ceva ce să te atingă așa cum ai nevoie să fii atins.


Ca să vezi cât de frumoasă poate fi poezia când este rostită, caută slam poerty pe internet. Sau aruncă un ochi pe canalul Ours Poetica, pe care eu unul în ador.

Dacă nu vrei să te aventurezi orbește, recunosc că și eu m-am mai bazat uneori și pe recomandările de la 4fără15, canal de YouTube pe care vi-l recomand 120%



Eu cam asta am avut de zis. Aceasta este cura care m-a trecut și încă mă trece prin vremurile astea complicate. V-o recomand și vouă. Sau dacă nu vi se pare că poezia e ce vă trebuie, citiți altceva. Dar citiți, că face bine și la minte și la restul.

0 comments

Recent Posts

See All