• Rareș-Andrei Dinu

Care-i treaba cu Contractul Social?

Pe la începutul săptămânii trecute m-a apucat un mic exces de conștiință civică (nu știu cum altfel să îi spun). Mi-am dat eu deodată seama că susțin de ceva timp cu înverșunare anumite idealuri și principii la care țin foarte mult, fără să fi căutat vreodată să văd de unde vin. Mă rog, eram vag conștient de existența unor texte, însă nu pusesem niciodată ochii pe ele. Și uite așa m-am apucat să citesc.

Am început ușor, am citit pentru prima oară cap coadă Constituția (cam târziu, recunosc), apoi Declarația Universală Pentru Drepturile Omului și Convenția Europeană Pentru Drepturile Omului. Și nu exagerez când vă spun că e de bun simț ca orice cetățean să le citească. Sunt scurte și nu e cine știe ce proză complicată. Nu zice nimeni să le înțelegeți cum le-ar înțelege un jurist. E suficient să aveți idee de ce scrie în ele.

Am continuat săpând ceva mai adânc în trecut. Voiam să văd de unde a început totul. Am ajuns printre altele și la Contractul Social al lui Jean-Jacques Rousseau.

Vreau să vă asigur din capul locului că nu am niciun fel de pregătire sau ambiție pentru a face cine știe ce analiză profundă a lucrării. Dar am și eu o minte și ceva simț critic, așa că am să vorbesc în cele ce urmează despre câteva dintre ideile pe care le-am remarcat în cuvintele lui Rousseau.

Câte idei? Trei, pentru că așa e frumos.











Contractul Social a fost publicat în 1762, în secolul în care iluminismul schimba paradigme de gândire și spiritul revoluționar prindea avânt în Europa și nu numai. Cu toate că este un text vechi de mai bine de două secole, conceptele sale sunt foarte prezente în lumea modernă, ba chiar se află în centrul a multe dezbateri ce macină societatea în utlima vreme.



Nu există putere reală obținută prin forță

Contractul despre care se vorbește este de fapt un pact între cetățeni și conducător. Cetățenii îi dau puterea conducătorului, iar acesta are o responsabilitate față de ei. Nu există putere reală obținută prin forță, ci doar prin încredere. Puterea este până la urmă un drept, iar în finalul capitolului al treilea din prima carte Rousseau afirmă foarte clar că forța nu crează niciun drept real.

Ce idee revoluționară, nu? După două secole jumate ați crede că am învățat lecția, nu? Până la urmă este ceva de bun simț. Ei bine, gândiți-vă că la doar câteva sute de kilometri de noi, forțele de ordine din Belarus au primit acordul de a folosi arme letale împotriva protestatarilor ce contestă regimul actual. Ca să nu mai vorbim de ce se întâmplă în Orientul Mijlociu sau în alte țări în care încă există lideri supremi.


Toți oamenii se nasc cu același drepturi

Rousseau vorbește și despre individ și statutul său natural. Despre cum toți suntem născuți cu aceleași drepturi și cum fiecăruia i se cuvine o oarecare independență. Blamează absurditatea sclaviei cu destul timp înainte de victoriile mișcărilor aboliționiste din toată lumea. Toate acestea sunt lucruri esențiale în ziua de astăzi. Ba chiar par la mintea cocoșului. Dar oare nu ne luptăm în continuare pentru acest ideal?

Încă mai există îngrozitor de mulți oameni care tot nu au înțeles că toți ne naștem egali. Orice ierarhie există doar din pricina societății, fiind bazată pe merit sau, de multe ori, pe conjunctură și noroc. Dezastrul ce a zguduit planeta anul acesta ne-a arătat foarte limpede că trăim vremuri în care inegalitățile dintre clase sunt tot mai adânci și interesele celor defavorizați sunt tot mai des trecute cu vederea.


Încotro ne îndreptăm?

Ultimul lucru pe care vreau să îl adresez este și acela ce mi-a dat cel mai mult de gandit. Rousseau oferă o scurtă explicație pentru structura societății și rolul autorității. Acesta pornește de la faptul că singura grupare socială cu adevărat naturală este familia, sistem în care autoritatea era reprezentată de tată (scuzați-i stereotipul patriarhal, trăia totuși în secolul al XVIII-lea). Toate celelalte forme de organizare ce au urmat au apărut din nevoia oamenilor de se ajuta și a fi ajutați. Ceea ce îmi dă mie de gândit este faptul că succesiunea acestor tipuri de comunități prezintă o tendință evidentă. Din moment ce lumea din prezent se află într-o criză fără precedent, nu înseamnă asta oare că a cam expirat contractul pe care îl aveam cu actuala ordine a lucrurilor? Nu este timpul pentru pasul următor?

De la familie s-a trecut la triburi. De la triburi s-a trecut la țări, state. Am inventat entități suverane definite prin niște linii imaginare ce împart pământul. Apoi au apărut federații sau uniuni, alianțe de tot felul. O continuă interdependență. Așadar, dincolo de orice ar spune toți naționaliștii și conservatorii extremiști, mie mi se pare că evoluția socială a speciei umane are o direcție clară. Indiferent de unde ne tragem, suntem oameni înainte de a fi orice altceva. Cum spunea și Carl Sagan, citizens of Planet Earth.











Cam atât am avut de spus. Da, aceasta este învățătura trasă de un mucos dintr-o lucrare complexă de filosofie politică. Dar până la urmă cred că nu ar strica să ne dăm cât mai mulți cu părerea despre problemele astea. Să ne întrebăm mai des cine suntem, de unde venim, ce face aici și încotro naibii ne îndreptăm. Vă recomand să citiți și voi cartea asta și altele ca ea. Poate așa vom ajunge și noi să înțelegem cât de cât cum am ajuns la situația de astăzi. Iar dacă nu vă pasă de unde a început totul, citiți măcar Constituția țării în care trăiți și Declarația Universală a Drepturilor Omului.


Acestea fiind spuse, închei cu prima frază de început a lui Rousseau:

L’homme est né libre et partout il est dans les fers.

(Omul se naște liber, dar mereu este în lanțuri.)




__________________________________

Cum ar veni... Post Scriptum:


Mi s-a spus deja de mai multe ori că ar trebui să vă încurajez să vă abonați. Uite că o fac. Dacă apreciați părerile total neavizate pe care le arunc pe blogul ăsta, abonați-vă. Așa o să primiți o notificare pe mail de fiecare dată când mai postez. Nu vă faceți griji, nu sunt suficient de harnic cât să vă fac spam.

Ca să vă abonați, dați click pe butonul Log in/Sign up din colțul dreapta-sus al postării. Sau nu. Cum vreți voi. Sunteți liberi :)


V-am pupat.

0 comments

Recent Posts

See All

© 2023 by Closet Confidential. Proudly created with Wix.com